Trăim pe alte frecvenţe,
în contratimp,
risipiţi în secvenţe,
ce doar pe alocuri
se întrepătrund,
în rest, rămâne vidul
tăcerii fără fund.
Ne desfăşurăm
în game diferite
ce nu se-ntâlnesc
pe-acelaşi portativ,
şi-n caruselul ăsta,
veşnic rotativ,
ne despart ziduri infinite.
Ne cântăm durerea
mereu separat,
nicicând împreună,
în note , mereu discordante,
risipite
pe-a vieţii strună;
şi-n melopeea noastră nebună
mai avem în comun
doar razele de soare,
şi-ades, un colţ de lună.
(2 ian. 2018)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu