marți, 2 ianuarie 2018

TRISTA MELOPEE






Trăim pe alte frecvenţe,
în contratimp,
risipiţi în secvenţe,
ce doar pe alocuri
se întrepătrund,
în rest, rămâne vidul
tăcerii fără fund.

Ne desfăşurăm
în game diferite
ce nu se-ntâlnesc
pe-acelaşi portativ,
şi-n caruselul ăsta,
veşnic rotativ,
ne despart ziduri infinite.

Ne cântăm durerea
mereu separat,
nicicând împreună,
în note , mereu discordante,
risipite
pe-a vieţii strună;
şi-n melopeea noastră nebună
mai avem în comun
doar razele de soare,
şi-ades, un colţ de lună.

(2 ian. 2018)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...