marți, 2 ianuarie 2018

DEŞERTĂCIUNE






Atâtea pierderi
suferim într-o viaţă...
şi ne-nsoţesc veşnic,
întipărite pe faţă,
încrustate în suflet
de-al sorţii pumnal -
le ducem cu noi
pân" la final.

Atâtea iluzii
risipim pe cărare,
şi dezamăgirea-nfloreşte,
se face mai mare -
ne seceră vise,
ne stinge trăiri,
iar teama ne-ngroapă
dorinţe, simţiri.

(29 dec. 2017)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...