Sunt o frunză
ce pluteşte-n vânt;
prin viaţă rătăcesc
de-atâta timp -
între Cer şi pământ,
între Bine şi rău,
căutând drumul
spre Dumnezeu.
Sunt un veşnic semn
de întrebare,
ce îşi tot caută răspunsul
în spaţiul ăsta
fără hotare,
în timpul ăsta infinit,
în care până şi durerea
pare să n-aibă sfârşit.
Sunt fraged vis
neîmplinit,
de inimile reci
ucis la asfinţit,
târât de tălpi străine
în glodul de pe drum...
sunt flacăra de ieri,
azi, prefăcută-n scrum.
(13/14 dec. 2017)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu