marți, 2 ianuarie 2018

PĂSTREAZĂ-MĂ...



Păstrează-mă
în palma ta,
ascunde-mă 
de lumea rea,
fereşte-mă
de frig şi ploi,
şi de singurătatea-n doi.

Păstrează-mă
ca pe un gând,
cel mai curat
şi cel mai sfânt,
născut din duh,
în miez de noapte
când cerurile-s mai aproape.

Păstrează-mă
ca pe-o fărâmă
de bucurie şi lumină,
ce-ţi va veghea
drumul prin noapte,
spre infinit...
şi mai departe.

(26 dec. 2017)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...