RUGĂCIUNEA UNUI SUFLET

În trupul meu stau azi închis,
şi tot visez la paradis
dar nu am haine, nici podoabe,
şi aripile-mi sunt prea slabe;
şi-mi plâng micimea şi căderea,
şi-aş vrea să simt iar mângâierea
acelor clipe de-nceput
când eram dor necunoscut.

Mă pendulez de-atâtta vreme
între alegeri şi extreme,
căznindu-mă să nu m-abat
de la un drum ce mi-a fost dat,
şi ochii-i ţin spre răsărit,
şi ca tâlharul răstignit
cerşesc puţină îndurare,
...şi-un colţ de Rai cu pomi în floare.