INSOMNIACĂ

Sprijineam cerul c-o mână,

într-o noapte cu stele de-argint

şi luna învăţasem s-o prind

în palma frământată de vise.

Ochii-alergau după luceferi

tot mai departe, pe Calea Lactee,

somnul era o epopee

de mult uitată de genele mele.

Şi îngânam un cântec şoptit,

născut din lacrimi şi dor,

îl cântam cu stelele-n cor,

în aşteptarea luminii solare.