LIMAN (psalm)

O iau în jos, spre înserare,

cu gândurile-n asfinţit,

cu visele spre răsărit

şi lutul zilei pe picioare.

Mi-e spatele împovărat

de crucea grea, cioplită-n piatră, 

dar nu o lepăd niciodată,

căci e un dar de Tine dat.

Şi-apoi Te am în faţa mea,

eşti farul meu către liman,

nădejdea-n Tine nu e-n van,

doar Tu rămâi scăparea mea.