DEZIDERAT

Mai lasă-mi lumina aprinsă,
şi cerul ferestrei deschis,
când sufletu-mi bate la porţi eterne
şi trupul de frig mi-e cuprins.

Mai lasă-mi roua din zori
şi ploaia călduţă de mai,
când soarele, ascuns printre nori,
nu-mi mai sărută părul bălai.

Mai lasă-mi luna de-argint
şi nopţile albe, de dor,
când tăcerea are gust de absint
şi doar îngerii mai cântă în cor.