DECADENŢĂ

Am dat veşnicia pe-o clipă,

căci ştim să trăim doar în pripă,

departe de cer şi mult prea în lut,

până şi îngerii îi alungăm c-un strănut.

Zestre ne-am strâns, pentru veşnicie,

dulapuri de măşti şi păcate o mie;

ne vindem pe-arginţi şi suflet şi trup,

în rătăcirea noastră prin vieţi de-mprumut.

Ne-am împotmolit în moarte, departe de Viaţă,

căci avem simţuri de foc şi suflet de gheaţă;

nu ştim ce-i iubirea, nici mila, nici iertarea,

doar banul ne alungă, adesea, disperarea.

Ne hrănim cu trupuri, cu sânge şi fum,

din taine-am făcut cenuşă şi scrum,

deşert e în jur, deşert e în noi –

avem inimi de piatră şi ochi mult prea goi.