Încă mai aştept să-mi baţi la uşă,
şi să-mi renaşti fiinţa din pumnul de cenuşă,
să-mi pui iar un zâmbet pe chipu-ncremenit
ce n-a văzut lumina de când l-ai părăsit.
Încă mai aştept să-mi umplii braţele goale,
şi să mă laşi s-adorm legănată de şoaptele tale,
să m-acoperi în noapte c-o bucată de cer,
să-mi fie alinare în haosul de-ntuneric şi ger.
Încă mai aştept să-mi rămâi alături mereu,
să fii trup şi suflet numai al meu,
să-mpărţim o viaţă şi-o veşnicie,
să-ţi fiu alături doar ţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu