miercuri, 18 iunie 2014

APROAPE




Pluteam pe-aripi de vânt,
mereu rătăcind, între cer şi pământ,
nemângâiată şi fără alinare -
speram să te-ntâlnesc 
când soarele răsare.

Umblam deja de-atâta timp,
cu tine-n suflet şi în gând,
rătăcisem pe neumblate cărări
şi drumuri fără nume -
speram să te găsesc
când soarele apune.

Şi-aşteptam un semn măcar,
că nu e totul în zadar,
şi speram ca-n miez de noapte
să îmi fii iarăşi aproape.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...