URMAŞI

Împărtăşim aceleaşi gânduri de-o viaţă,
am trecut prin ploaie, prin viscol, prin ceaţă,
ne-am avântat pe culmi
ce n-au fost umblate,
cu-acelaşi zâmbet pe chip,
cu-aceeaşi cruce în spate.

Ne-am sprijinit
rând pe rând, în ispite,
şi ne-am făurit vise noi
când cele vechi au fost risipite;
am renăscut din cenuşă, apă şi foc,
am păstrat în noi credinţa,
chiar şi în noaptea adâncă,
sub cerul cu stele fără noroc.

Am făurit noi altare
pe vechi ruine şterse de timp,
ne-am plâns durerea în pumni,
şi-am luat-o de la capăt zâmbind;
am rupt lanţuri vechi,
şi-am dărâmat ziduri de fier,
ne-am îndreptat paşii-ncercaţi
spre zări unde Sfinţii nu pier.

Ne-am înfrăţit cu străbunii
ce zac astăzi sub glie,
căci sângele lor
îşi strigă, şi-acum, durerea-ncă vie -
le-am preluat Crezul
şi lupta lor dreaptă,
căci vremea a sosit,
şi Ţara nu mai aşteaptă.