Ne pierdem adesea-n tăcere,
când vorbele sunt de prisos,
când noaptea ne pare prea mică,
şi spaţiul dintre noi dureros.
Ne pierdem adesea-n dorinţă,
înlănţuiţi între suflet şi trup,
când zilele zboară nebune,
şi timpul ne pare prea scurt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu