joi, 24 ianuarie 2013

VISE






Nişte seminţe de iubire
mi-aş dori,
să le sădesc în inimile
goale şi pustii,
ca să răsară-n ele
zâmbete şi culori,
şi să uite durerea
simţită uneori.

Şi aş dori să am
şi-un creion fermecat,
să desenez copii
şi fluturi , pe asfalt,
şi speranţă în ochii
ce-au cunoscut doar plânsul,
să arborez pe feţe
iubirea şi surâsul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...