UNEORI

Uneori îmi e aşa de dor
să-ţi aud glasul,
şi aş vrea să fiu eu umbra
ce-ţi însoţeşte pasul;
uneori îmi pare
că şi-aşteptarea doare,
că vremea stă în loc,
şi nu mai vii deloc.

Uneori îmi pare
că timpul, mult prea rău,
ar vrea ca şi din minte
să-mi fure chipul tău.

Şi-atunci, încep să pun
o rugă-n orice clipă,
când noaptea-i pe sfârşite,
şi zorii se-nfiripă,
şi-ncep iar să te chem,
tăcerea s-o blestem,
şi pun doru-n cuvinte
menite să te-alinte.