PIERDUTÃ

Azi mă hrănesc
doar cu frânturi de vise,
căci tu eşti prea departe,
şi rănile-s deschise,
căci umbra mă-mpresoară,
şi frigul m-a cuprins,
şi nu mai văd lumina -
ochiul îmi este stins.
Nici timpul nu mai curge,
a amorţit pe loc,
şi stelele-au pierit -
nu mai lucesc deloc,
nici luna nu mai scaldă,
în raze, noaptea mea,
departe sunt de tine,
pierdută-n lumea mea.