vineri, 11 ianuarie 2013

PAHARUL VIEŢII







Privesc la paharul din faţă;
e plin de vin şi venin,
cât pentru o viaţă.

E plin cu zâmbete şi plâns,
şi nu-l pot trece de la mine,
şi-mi simt sufletul strâns.

E plin cu lacrimi şi sânge,
dar l-am primit în dar,
şi , deci, nu mă pot plânge.

Şi-a fost umplut cu dărnicie,
dar timp am să-l golesc -
o-ntreagă veşnicie.

Aşa că-l duc la buze, surâzând.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...