PE URMELE TALE

Îţi adulmec urma în vânt,
şi pornesc după ea alergând,
sperând să nu fii prea departe,
să nu te pierd, iarăşi, în noapte.

Şi rup cu colţii din lună,
din tăcerea nopţii-mi fac strună,
şi paşii mi-i însoţesc cu chemări
prin nesfârşite hăţişuri şi întinse cărări.

Şi-am tălpile pline de spini,
şi sânge-nchegat pe canini,
şi ochii mei, plini de văpăi,
sunt însetaţi ,azi, de ai tăi.

Şi braţele, însetate de dor,
te caută prin noapte , de zor,
şi-ar vrea să se umple cu tine,
în zorile târzii şi senine.