PE DRUMUL MEU

Iau o gură de aer,
şi pornesc mai departe;
am zâmbetul pe faţă,
crucea o am în spate,
am îngerii cu mine,
şi demonii, la fel,
drumul mi-e plin de piedici,
dar eu merg tot pe el.

Am amintiri o mie
mai negre, sau mai albe,
sângele îmi e rece,
privirile-mi sunt calde,
sufletul mi-e călit
în lupte numeroase -
e plin de cicatrici
 încă vii, dureroase.

Dar  încă mai zâmbesc
la cer, la flori, la soare,
şi-am  învăţat să cânt
când sufletul mă doare;
am învăţat să spun
ce simt şi ce gândesc;
nu trec peste cadavre,
şi nu ştiu să urăsc.