JERTFĂ

- M-ati răstignit...
Iar m-aţi răstignit;
Măicuţa-mi nu se-opreşte
din jelit,
dar cerul mult prea greu
n-aude glasul său,
e mult prea implacabil
în ceasul crunt şi rău.

De-a spinilor cunună
fruntea mi-e numai sânge,
şi sufletul mă doare,
şi-aş vrea să mai pot plânge.
Şi s-a ascuns şi soarele în nori,
şi vântul s-a-nteţit,
şi frigu-mi dă fiori,
şi rănile mă dor,
şi jalea mă cuprinde,
simt cum mă sting,
cum mor -
de trupul meu de om
încep a mă desprinde.

Şi ziua preschimbatu-s-a în noapte,
şi întristat mi-e sufletul
până la moarte,
paharul e prea plin
în el e doar venin,
dar trebuie să-l beau...
- Tată! Viaţa-mi Ţi-o dau!

- Ţi-o dau de dragul lor,
şi fie-mi jertfa bună,
să le fie salvare
şi botez de lumină;
dar de-o fi în zadar,
voi muri iar şi iar,
doar s-or salva cu toţii
din gheara cruntă-a morţii.