Mi-e gândul sterp,
mult prea inert,
şi aripa frântă
se mai avântă
către-nălţimi
numai în vis.
Mi-e glasul strună,
dar nu răsună,
şi ochii plăpânzi,
în van încearcă,
nu mai dezleagă
al slovelor sens.
Mi-e mâna de piatră,
e rece, crispată,
nu poate să scrie,
pe-alba hârtie,
nici un singur vers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu