luni, 21 februarie 2011

ÎNCĂTUŞATĂ





Îmi bate vântul în geam,
şi mă face să-mi doresc să te am
aproape de mine, în noapte,
să umplii tăcerea cu şoapte.

Îmi tremură sufletul în piept,
şi nu ştiu decât să te-aştept,
şi nu pot, deşi aş vrea,
să-ţi scot chipul din minte,
să te-alung din inima mea.

Îmi bate somnul în gene,
şi-ar vrea să mă fure alene,
dar veşnic robită de-a ta privire,
mă zbat încătuşată, visând la iubire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

SPUNE-MI...

 Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...