luni, 21 februarie 2011

ÎNCĂTUŞATĂ





Îmi bate vântul în geam,
şi mă face să-mi doresc să te am
aproape de mine, în noapte,
să umplii tăcerea cu şoapte.

Îmi tremură sufletul în piept,
şi nu ştiu decât să te-aştept,
şi nu pot, deşi aş vrea,
să-ţi scot chipul din minte,
să te-alung din inima mea.

Îmi bate somnul în gene,
şi-ar vrea să mă fure alene,
dar veşnic robită de-a ta privire,
mă zbat încătuşată, visând la iubire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...