Mi-e trupul azi
plin de durere,
şi sufletul
rupt de tăcere,
mi-e mâna
mult prea încleştată,
pe crucea grea,
cioplită-n piatră.
Pe degete
am numai sânge,
şi-aş vrea să pot,
dar nu pot plânge,
aş vrea să scap,
dar nu am unde,
sunt încolţită azi
de umbre.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu