Ce mai contează-o clipă-n plus,
pentru-al meu suflet
mult prea trist,
când drumul către tine
mi-e închis
de-a timpului aspră uitare?
Ce mai contează de mi-e bine
sau mi-e rău,
când sunt pierdută,
departe de liman,
şi-n stepa aspră şi necunoscută,
încă o viaţă te voi căuta în van?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Mi-e trupul azi plin de durere, şi sufletul rupt de tăcere, mi-e mâna mult prea încleştată, pe crucea grea, cioplită-n piatră. Pe d...
-
Tu ştii doar să distrugi minuni, să faci "tâlhari" din oameni buni, şi mame îneci în suspine doar ca să-ţi fie ţie bine. Tu ... -
.jpg)
Mă doare sufletul de dor, mi-e gândul veşnic călător, şi se îndreaptă tot spre tine, vrând să te-aducă lângă mine. Mi-e inima ...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere