EXILATĂ

 De ne-iubire

mi-s zilele incerte,

și nopțile prea lungi,

cu stelele inerte.

De-atâta tăcere,

timpan-mi pulsează

doar de durere,

și-n colțul ăsta de lume,

doar singurătatea

îmi mai lasă-n suflet urme -

sunt exilată departe

de-atâtea visuri fără nume.

De-atâta așteptare,

spațiul și timpul

îmi par mai amare,

și doar veșnicia

îmi mai bate la ușă,

vrea să mă smulgă

din sânge,

din pământ,

din cenușă.