Plouă,
în mine plouă,
cu stropi de rouă,
când vă cânt vouă
un tainic
cânt,
şi din pământ
răsar spre cer
flori de mister
ca albe virgine,
ce sub priviri străine,
în zbucium uşor,
tăcute mor,
îngropându-se-n tină.
Căci a voastră privire
e plină de orbire,
şi cu amăgire
se-mbată de vicii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu