VREAU...

Am visul strâns în pumn...
o aripă de plumb,
şi-o cicatrice sângerie
ce ţine din inimă
şi până la tavanul scund.

Stele spânzurate
mă privesc din noapte,
dar gândul mi-e departe
şi ochii-mi nu le văd.

Ascult numai tăcerea
cuprinzând încăperea -
îi simt iar mângâierea
pe trupu-mi îngheţat.

Mi-e sufletul uitat...
a rămas suspendat,
sub cerul de bazalt,
între "ieri"...şi "azi".

Şi "mâine"-i prea departe...
nu-l mai zăresc din noapte,
dar mi-l doresc aproape,
mai bun...şi mai senin;
căci nu mai vreau venin...
nici durere şi chin,
nici scrâşnetul din dinţi...
vreau doar zile cuminţi.

Vreau zile liniştite,
calde şi însorite,
vreau să-mi apară-n cale
doar chipuri zâmbitoare.

(10 martie 2018)