SCRISOARE... FIICELOR MELE

Visez la ziua de mâine...
pentru-a trece de ziua de azi,
îmi topesc gheaţa din suflet
gândindu-mă la ochii voştri calzi,
cu zâmbete din amintire,
azi mă tratez de nefericire -
căci voi sunteţi îngerii mei,
şi singura-mi...infinita-mi iubire.
Vă port gravate în mine -
icoane ţesute din dor,
vă chem ,adesea, pe nume,
şi simt că mă sting... mai uşor;
crucific cu negru însemn
nesfârşitele zile din calendar...
mult prea lungi, mult prea seci,
mult prea goale,
risipite după acelaşi tipar.
Şi cerşesc doar puţină-ndurare,
şi mă rog ,cu un ultim avânt,
să vă strâng înc-o dată în braţe,
la piept să vă culc, să vă cânt,
să vă-ntâlnesc înc-o dată privirea...
înainte să mă rup de pământ.

(24 ian. 2018)