Lui BRÂNCUȘI...

 Ți-i muza binecuvântare,

blestem și neodihnă,

și-o veșnică frământare,

în veghe, fără tihnă,

pe culmile necuprinsului

ce vrei să îl cuprinzi,

din sfere negândite,

vrând veșnic să-l desprinzi.

Cu dalta și ciocanul 

materia-mblânzești, 

și îți găsești aleanul 

în tot ce făurești,

căci ți-ai pus "dorul" strună,

în zbor spre infinit,

și l-ai făcut să cânte

în lemn, bronz și granit.

(19 februarie 2020)