Nestăpânite tăceri
invocă mereu mângâieri
dorite, promise,
la porțile nopților fără vise,
când somnul nu poate sta
între mine și tine,
când oboseala și-odihna
ne sunt necunoscute, străine.
Suntem doar tu și eu...
față în față,
sorbindu-ne din priviri,
de parcă nu ne-am văzut
de o viață,
însetați de atingeri,
ahtiați după tandrele șoapte,
ce, doar ele, ne trădează iubirea
în tainicul, mult așteptatul nostru
miez de noapte.
Prețuim fiecare secundă,
o savurăm tăcuți,
împărțind-o la doi,
la fel de-ndrăgostiți
suntem iar, față în față,
și acum, și aici
este doar despre "noi" .
(29 ianuarie 2022)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu