CONFESIUNE (I)

- M-ai uitat , Doamne, pe cărare...
pe cărarea durerilor,
în tăcerea serilor,
înecate doar în lacrimi,
încărcate doar de patimi.

- M-ai uitat, Doamne...

- M-ai lăsat iar la răscruce,
doborâtă de-a mea cruce,
cu sufletul pustiit,
cu trupul greu ofilit,
strivită de doruri grele
după copilele mele.

- M-ai lăsat iar, Doamne...

- M-ai pus iarăşi la-ncercare,
mă căleşti cu foc şi sare,
cu nisip , cu scrum şi vânt -
vrei să mă rupi de pământ.

(8 iulie 2017)