BRUMAR

- Ascultă! ...
Cerul mă picură cu îndârjire,
şi toamna
m-a învăluit în amorţire,
mi-a aninat în plete
doar frunze ofilite,
şi m-a uitat pe-alei
stinghere, pustiite.

- Priveşte! ...
Astăzi şi ceru-i trist,
şi-atât de plumburiu,
soarele s-a-mbufnat -
nu e deloc zglobiu;
pe crengile golaşe,
vrăbiile zgribulite
nu mai au energie
nici să se mai irite.

- Simţi? ...
Câte-un vânt mai rebel
se umflă prin paltoane,
mai smulge pălării,
sau suflă prin burlane,
şi mătură pământul
cu-alai de frunze moarte -
le poartă ,în vârtejuri,
prin gardurile sparte.

- Haide! ...
- Dă-mi mâna! Hai acasă!...
Vom sta lângă fereastră,
vom bea un ceai fierbinte,
şi vom mânca plăcinte -
cu mere, sau dovleac,
rumene, cum ne plac;
ne-om pierde-n amintiri,
cu pierderi, şi iubiri,
când ziua se va stinge,
vom râde...şi vom plânge.

(12/14 oct. 2017)