sâmbătă, 29 aprilie 2017

NOAPTEA




Se destramă lumina pe culmi,
cu irizări stranii, din alte lumi,
şi cerul e gata să păşească spre noapte,
natura se umple de taine şi şoapte.

Stele răsar din neguri de dor,
când luna răsare îi cântă în cor,
şi râd înspre pământ, la ore târzii,
când doar îndrăgostiţii îşi mai fac mărturii.

Îngeri diafani coboară din Rai,
să facă pat, din aripi, copiilor bălai;
se-aşează iar de pază, mereu neobosiţi,
la căpătâiul celor săraci şi osteniţi.

(23/25 ian. 2016)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...