NOPŢI ALBE

Săruturi de fluturi
simt iar pe obraji,
când mă-ntâmpini,
în noapte,
cu ochii tăi calzi,
şi leagăn îmi fac
din braţele tale,
mă las iar purtată
pe-a dorului cale.

Şi noaptea îmi pare,
din nou, mai frumoasă,
când doar luna-i părtaşă
la dragostea noastră,
şi ţese un văl
cu razele-i albe,
ne-mbracă în el
trupurile calde.

În suflet şi trup,
mereu îngemănaţi,
noi ne cântăm iubirea
în zorii revărsaţi,
şi dorul ni-l purtăm
prin marea de lumină,
visând la înc-o noapte,
sub cer, cu lună plină.

(28.03.2016)