Cadavrele ne ameţesc
de la catedră,
vorbind despre virtuţi
cu foarte multă vervă:
iubire, iubire, iubire -
în voi nu e
nici un pic de simţire,
dreptate, dreptate, dreptate -
ca viermii vă târâţi,
prin glod, spre moarte.
Sunteţi aşa de goi,
şi-n ochi aveţi noroi
de-aceea nu puteţi
lumina s-o vedeţi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu