Cadavrele ne ameţesc
de la catedră,
vorbind despre virtuţi
cu foarte multă vervă:
iubire, iubire, iubire -
în voi nu e
nici un pic de simţire,
dreptate, dreptate, dreptate -
ca viermii vă târâţi,
prin glod, spre moarte.
Sunteţi aşa de goi,
şi-n ochi aveţi noroi
de-aceea nu puteţi
lumina s-o vedeţi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Mi-e sufletul liman pentru toţi, dar inima îmi e înlănţuită, căci n-a gustat iubirea, şi n-a fost îmblânzită; căci răni a adunat... -
Şi-au îndreptat pomii braţele albe spre cer, în rugi de flori cu parfum de mister, sub ploaia uşoară de primăvară - îşi plămăde...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu