Mâinile mele
sunt pline de dor,
şi palmele mele
vânt ar vrea să fie,
cu dulce mângâiere
în preajma ta s-adie,
când ceru-albastru-i plin de stele.
Şi tremură de dor
palmele mele,
şi freamătă mereu
când te ating,
iar când le părăseşti,
vagabondând prin stele,
se-nchid în ele,
şi tăcute plâng.
Dar ale mele mâini
uită şi iartă,
căci numai dragostea
le e veşnic menită,
şi pentru ele
doar tu eşti ispită
şi nesecat izvor de mângâieri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu