Valuri se sparg
vuind
de stânci,
când stele lucesc
în zările-adânci,
şi ţipete stranii
tulbură noaptea
când din talazuri
se-nalţă moartea.
Un pescăruş mort
pluteşte purtat
de un val mic,
de-altul înalt,
mereu săltând
în dans funebru,
acaparat
de-adâncul negru.
Marea flămândă
s-a liniştit,
căci noaptea
ofrandă
i-a dăruit.
Şi valuri se sparg,
talazuri vuiesc,
în zarea neagră,
păsări jelesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu