Eu, fiica zorilor de iarnă,
am învăţat să cânt iubirea,
deşi nicicând nu am simţit-o
şi nu i-am întâlnit privirea.
Eu, fiica lacrimilor reci,
cu sufletul ca de gheaţă,
m-am desprins din sfera umbrei
pentru-a scrie despre viaţă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu