Un glas mă cheamă
din trecut,
îl simt tot mai aproape
pierzându-se pe-aripi de vânt
şi-n unduiri de ape.
Dispare şi apoi revine,
mereu mai tare,
duderos,
căci îmi vorbeşte despre tine,
de visul meu
cel mai frumos.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu