miercuri, 18 mai 2011

DIMINEŢI








În dimineţi cenuşii
aproape aş vrea să fii,
să-mi umplii viaţa de soare,
să-i dai un strop de culoare.

În dimineţi mult prea reci
n-aş vrea deloc să mai pleci,
aş vrea lângă mine să stai,
multă căldură să-mi dai.

În dimineţi de tăcere
aş vrea doar a ta mângâiere
să fie pe trupu-mi ecou,
să-i port amintirea mereu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...