marți, 29 martie 2011

ÎNCĂPĂŢÂNARE






Îmi tot bate sufletul
la poarta timpului,
cerşind încă o clipă de răgaz.

Îmi tot bate sufletul
la poarta iubirii,
dar iubirea nu vrea să-i răspundă.

Singurătatea tot bate
la poarta sufletului meu,
şi e mai neobosită ca oricând.
ca oricând.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...