Stăteam la colţul casei,
Tu m-aşteptai în prag;
îmi plângeam deznădejdea,
Tu mă priveai cu drag.
M-şteptai iar la Cină,
să mă-mbraci în lumină;
Te bucurai c-ai regăsit
sufletul meu cel rătăcit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu