DEMON

Păşeşti uşor spre mine
din colţul tău de noapte,
şi sufletu-mi se pierde
înlănţuit de şoapte.

Mă prinzi uşor de mână,
mă tragi încet spre tine,
şi când mă prinzi în braţe,
mă faci să uit de mine.

Eşti ca un demon crud
ce sufletu-mi îmbată,
mereu mă lupt cu tine,
dar nu-nving niciodată.

Mă faci iar să mă pierd
în tine şi în noi,
şi-apoi iar mă ucizi
cu ochii-ţi reci şi goi.