QUO VADIS DOMINE ?

Încerc mereu să Te urmez,
dar parcă aş umbla în noapte,
şi uneori cred că visez,
când aud ale Tale şoapte;
mereu mă chemi,
însă nu ştiu
să-Ţi înţeleg glasul cel viu,
şi Te întreb cu rugăciune:
- Quo vadis, Domine?

Aş vrea să îţi urmez chemarea,
şi totuşi îmi amân plecarea,
dar Tu mă rogi
să merg cu Tine,
pe drumuri ce îmi sunt străine;
căci parcă nu pot să le văd,
şi nu pot să Te înţeleg,
şi Te întreb cu sfiiciune:
- Quo vadis, Domine?

Când ştiu că trebuie să mor,
mă trece parcă un fior,
căci deşi e a Ta dorinţă,
spre-a încerca a mea credinţă,
îmi vine să mă dau bătut,
şi de la faţa Ta să fug,
dar Tu mergi mereu lângă mine...
- Quo vadis, Domine?

Şi Tu îmi spui parcă în şoaptă:
"- Merg să-mplinesc porunca dată,
căci Tatăl vrea ca eu să mor
şi sunt topit de-al morţii dor;
frică nu am, ci doar credinţă,
iubire e-n a mea fiinţă
pentru Cel ce m-a creat
şi cu viaţă m-a-nzestrat."

Şi atunci mă-ntorc plângând,
tot mustrându-mă în gând,
pentru cruda-mi laşitate,
căci ştiu, pe bună dreptate,
că nu merit să trăiesc,
şi în ochii să îl privesc,
pe Cel ce ţine la mine:
- Quo vadis, Domine?

"- Merg cu tine către Rai,
să te-mbrac în albul strai
ce-l poartă cei ce-au murit
pentru că mult M-au iubit."

Atunci, eu mă duc la moarte,
şi ,deşi este aproape,
râd când vine către mine:
- Te amo Domine!