miercuri, 23 martie 2011

ŞOAPTE

Îţi cânt în noapte
cu dulci şoapte,
şi te chem, te-alint
cu tainic cuvânt
desprins din stele.

Sub vraja nopţii,
nici teama nopţii
nu ne-nspăimântă,
când straniu cântă
păsări sinistre.

Şi sufletele noastre
se-nalţă spre astre,
dansând molatic,
în ritm nebunatic,
îmbătate de vis.

Dansează în zare,
se scaldă în mare,
mereu tresăltând
pe aripi de vânt,
purtate de dor.

În miez de noapte
suntem două şoapte
ce zboară pierdute
spre zări necunoscute
în veşnicie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...