Stau în ploaie
şi aştept
să mă purific de păcate,
să uit trecutul -
vast deşert,
şi toate vorbele-ntinate.
Şi orice strop
ce mă atinge
îmi curăţeşte trupul alb,
căci apa cade, se prelinge,
doar buzele
de dor îmi ard.
Doar ele vor,
la început,
când noul vis se înfiripă,
să te sărute,
şi să-ţi spună,
că doar cu tine-s fericită.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu