Stau în ploaie
şi aştept
să mă purific de păcate,
să uit trecutul -
vast deşert,
şi toate vorbele-ntinate.
Şi orice strop
ce mă atinge
îmi curăţeşte trupul alb,
căci apa cade, se prelinge,
doar buzele
de dor îmi ard.
Doar ele vor,
la început,
când noul vis se înfiripă,
să te sărute,
şi să-ţi spună,
că doar cu tine-s fericită.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Mi-e sufletul liman pentru toţi, dar inima îmi e înlănţuită, căci n-a gustat iubirea, şi n-a fost îmblânzită; căci răni a adunat... -
Şi-au îndreptat pomii braţele albe spre cer, în rugi de flori cu parfum de mister, sub ploaia uşoară de primăvară - îşi plămăde...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu