Phoenix

     

     M-am ridicat

     din zorile mele cenuşii,

     şi capul mi-era fântână

     uitată în stepe pustii,

     şi trupul mi-era

     cu gust de nisip

     şi de vânt,

     în inimă aveam

    doar foc, doar scrum,

    doar pământ.

    Atâta pământ ars

    şi cenuşă...

    căci nimeni nu bătuse

    la a inimii mele uşă;

    nimeni

    nu mă strigase-n-miez de noapte,

    ca să m-alinte

    cu vorbe de iubire

    şi cu şoapte.