marți, 16 noiembrie 2010

ÎN URMA TA







Ţi-aş mai cuprinde-n palme
tâmplele albe,
şi fruntea
ţi-aş mai săruta,
dar te-ai ascuns
în depărtare,
şi m-ai lăsat în urma ta.

Şi camera-i goală,
şi patul e gol,
şi dorul de tine
încerc să-l adorm,
dar e în zadar,
şi lacrimi răsar
din ochi, iar şi iar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...