vineri, 19 noiembrie 2010

ESENŢIAL






Mă simt ca o propoziţie fără sens
rătăcită, nu ştiu cum,
într-un text dificil şi imens.
Încă-mi mai caut rostul,
la răscruce, între prezent şi viitor,
şi-ncerc să nu uit, în zilele prea grele,
că sufletul îmi e nemuritor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...