Mai ia-mă-n braţe când mi-e dor,
să nu văd orele cum mor
pe-al timpului altar nefast.
Mai spune-mi vorbe de alint,
când văd cum clipele se sting
în efemerul cronofag.
Sărută-mi pleoapa obosită,
şi lasă-mă în preajma ta,
în timpul care mi-a rămas
din viaţa-mi prea scurtă şi grea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu