sâmbătă, 14 februarie 2015

REPAUS







Mai ia-mă-n braţe când mi-e dor,
să nu văd orele cum mor
pe-al timpului altar nefast.

Mai spune-mi vorbe de alint,
când văd cum clipele se sting
în efemerul cronofag.

Sărută-mi pleoapa obosită,
şi lasă-mă în preajma ta,
în timpul care mi-a rămas
din viaţa-mi prea scurtă şi grea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...